Un medicament studiat pentru a trata cancerul poate transforma celulele din pancreas în celule producătoare de insulină, ajutând la reglarea glicemiei.

În 2016, cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh Farzad Esni şi Jing Hu au făcut un experiment pe şoareci în care au eliminat una dintre cele două copii ale genei care codifică o enzimă numită kinază de adeziune focală (FAK ). Ei erau interesaţi de rolul FAK în cancerul pancreatic, dar o descoperire surprinzătoare a dus cercetarea într-o direcţie foarte diferită.

„Pancreasul arăta ciudat, aproape ca şi cum ar fi încercat să se regenereze după o leziune", a declarat Esni.

Chiar mai ciudat, un grup de celule din pancreas a secretat atât insulină, cât şi amilază. La şoarecii normali şi la oameni, insulina, hormonul care reglează glicemia, este produsă de celulele beta, în timp ce amilaza, o enzimă digestivă, este produsă de celulele acinare. Funcţiile celulelor acinoase şi ale celulelor beta sunt foarte distincte, aşa că nu avea sens ca acest grup de celule să arate ca o combinaţie a celor două.

„Existau trei explicaţii posibile pentru ceea ce am văzut la şoareci", a spus Esni: „Ar fi putut fi pur şi simplu un artefact al experimentului nostru, celulele beta ar fi putut începe să producă amilază sau celulele acinoase ar fi putut începe să producă insulină, ceea ce ar fi Sfântul Graal".

Într-un nou studiu, cercetătorii au arătat că un medicament care inhibă FAK, studiat în tratamentul cancerului, a transformat celulele producătoare de insulină derivate din acinar (ADIP) şi a ajutat la reglarea glicemiei la şoarecii cu diabet şi la o primată.

Pentru a studia efectele celulelor ADIP, cercetătorii au eliminat parţial sau complet celulele beta ale animalelor cu o doză mică sau mare de un compus numit streptozotocină, care imită diabetul. Apoi au tratat şoarecii trei săptămâni cu un medicament oral care inhibă FAK sau cu un placebo.

Şoarecii trataţi cu inhibitori FAK şi-au recăpătat aproximativ 30% din masa iniţială de celule beta, iar tratamentul a îmbunătăţit parţial hiperglicemia. Aceste rezultate au persistat până la sfârşitul experimentului, câteva săptămâni mai târziu, sugerând că un tratament unic poate avea beneficii pe termen lung pentru controlul diabetului.